Am fost creaţi de Dumnezeu
Şi modelaţi înspre sfinţire,
Purtăm în suflet, tu şi eu,
Un of ce cântăreşte greu,
E dorul după nemurire.
Am fost creaţi cu-n scop precis,
Să-L lăudăm pe Cel Preasfânt,
Când de sfinţire ne-am dezis,
Noi am căzut din paradis
Şi-acum trudim pe-acest pământ.

Suntem atraşi de rău mereu
Şi Tatăl Sfânt cunoaşte asta,
Ne-a dat un dar: pe Fiul Său,
Isus Cristos, Om-Dumnezeu,
Să poarte-n locul nost' năpasta.
Fiind un Om desăvârşit,
El a putut ca să plătească,
Tot răul nostru săvârşit,
Călcarea Legii. Ne-a iubit
Cu dragoste dumnezeiască.

Şi Isus S-a făcut blestem,
În locul nostru bău fierea,
Iudeu, născut în Betleem,
El S-a jertfit ca să putem
Să dobândim iar înfierea.
Atunci când crezi în Dumnezeu,
El îţi va da o nouă stare,
De Îl primeşti pe Fiul Său,
Vei fi schimbat, în dreptul tău,
Isus scrie "răscumpărare".

În inimă cu Duhul Sfânt,
Vei exalta de fericire,
Iar viaţa ta de pe pământ,
Condusă fiind de Cuvânt,
Va răspândi mereu iubire.
De harul Său nemărginit,
Tu, frate, să nu uiţi vreodată,
Căci Dumnezeu te-a mântuit!
Nu mai eşti rob ci fiu iubit
Şi poţi striga azi: "Ava-Tată!"

Moştenitor prin Dumnezeu,
Ai un statut, altă trăire,
Eşti transformat, eşti un om nou
Şi amprentat, destinul tău,
Este pavat cu nemurire.
Crăciunu-i zi de cercetare...
Eşti tu iertat de Dumnezeu?
Crăciunul... este-o nouă stare,
E har şi pace şi-mpăcare,
Ce poţi să spui în dreptul tău?

De vrei o viaţă împlinită,
Cu sens, speranţă, nu uita:
Viaţa Domnului, jertfită
Pentru creaţia Sa iubită,
E toată moştenirea ta!
De-aceea vreau acum să-ţi spun:
Să te gândeşti, să meditezi,
În ziua sfântă de Crăciun,
Sărbătoritu-i moş Ajun,
Sau Pruncul Sfânt? Tu în ce crezi?

23/12/13, Barcelona-Lucica Boltasu