Mai este mult?
Autor: Alexandrina Tulics
Album: Fărâme de lumină
Categorie: Laudă și închinare
Mă cheamă alte constelaţii
în simfonii ce niciodată, aici, nu s-au cântat.
Îmi spală sufletul în note muzicale
... într-un concert divin
în cinstea Mielului 'Nălţat.
''Se-armonizează, îşi dau onoare" sfinte note în sublim.
Îmi plec inima, spre înălţare,
în sfios cânt mă-nchin.
Îşi cântă cerul bucuria
prin diafane voci – nemaivăzute.
Iar sfinţii-n cor de pe pământ
Îi cântă Mielului ''pe întrecute''.
Îşi lasă cerul armonia în culori
de curcubeu –sfântă splendoare.
...''Asudă-n cor'' iubiţii pământeni!
- "Ce sărbătoare!
Şi-au dat întâietate în cântări şi rugi
... ca niciodată!"
În lacrimi, ''mijlocind la Tron'',
Isus zâmbeşte fericit.
- "Sunt ... pământenii, fraţii mei de jos
ce Mi i-ai dat în ''suferinţi'' o, Scumpe Tată,
I-auzi?
Parcă Îmi cântă mai cu sârg, cu sfântă-nflăcărare.
Mai este mult, Scump, Tatăl Meu?
Grăbeşte timpul!
Mă duc să-i strâng, să mut în ceruri
SĂRBĂTOAREA!"



Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/116960/mai-este-mult