Domnul este Păstorul meu,
Nu voi duce lipsă de nimic.
Căci nimeni nu-i ca Dumnezeu
Și-n greutăți eu către Dânsul strig.

Zilnic îmi dă din bunurile Sale,
Mă paște doar în pășuni verzi.
Și chiar de-i plânset aici jos, în vale,
Eu orisicând în Domnul mă încred.

La ape de odihnă El mă duce
Să-mi înviorez sufletul zdrobit.
Doar pe cărări drepte mă conduce,
Ca numele Lui să fie proslăvit.

Eu nu mă tem de niciun rău,
Căci orisicând Tu ești cu mine.
Nuiaua mă mângâie și toiagul Tău,
Eu nu mă tem chiar de vrăjmașul vine.

Da, fericire am în sufletul meu
Și îndurarea Ta mă va însoți.
Voi locui în casa lui Dumnezeu
Până-n ziua când viața voi sfârși!