Ioel-Poporul este îndemnat să se pocăiască
Autor: Florența Sărmășan
Album: Si ei, pe Domnul L-au iubit!
Categorie: Evanghelizare
Poporul este îndemnat să se pocăiască
(Ioel cap. 2)


Să cânte trâmbița-n Sion
În gura mare ca să sune
Și pentru al Numelui Domn
Căci n-or să vină vremuri bune.

Aceasta zi, aproape este.
O zi de mare întunecime...
Ei vin chiar fără nici o veste,
Cuvântul Domnului, îl spune.

Și un popor mare se întinde
La fel ca zorile de zi
Munții și văile cuprinde,
Cum n-a mai fost, și n-o mai fi.

Va arde un foc în fața Lui.
După El, flăcări pârjolesc
Ca-n grădina Edenului
Dar la urma, focuri mocnesc.

Ca niște cai cu călăreți
Care aleargă huruind
Prin flăcări calcă îndrăzneț;
Vin pe o miriște, arzând.

Popoarele înfricoșate,
Au fețele îngălbenite.
Dar oștile aliniate
Trec mai departe, rânduite.

Își ține șirul fiecare...
Și prin săgeți se năpustesc.
Ei țin dreaptă, a lor cărare;
Din mersul lor, nu se opresc.

Și se despart doar în cetate.
Pe ziduri, peste tot, se urcă
În fața lor, tremură toate
Și tuturor, le este frica.

Pământul e cutremurat
Și zidurile-s zguduite.
Și soarele s-a întunecat
Stele pălesc și sunt pierdute.

Iar glasul Domnului vorbește
Chiar în fața oștirii Sale
Cuvântul Lui se împlinește
Iar tabăra Lui, este mare.

Aceasta zi înfricoșata
Cine o poate suferi?
Puterea Domnului se arata.
El, își adună ai Săi copii.

Îi cheamă ca la EL sa vină
Cu bocet și cu plâns de jale,
Și iîn post sfânt viața să-și țină
Ca să primească, îndurare.

Căci Domnul este îndurător
Și milostiv cu cei smeriți.
El este blând și iertător;
Prin Domnul, vor fi izbăviți.

Din trâmbiță ca să se sune
Și un post ca să se vestească
Poporul întreg, să se adune,
Pe Domnul să-L sărbătorească.

Poporul, cu tot, să se strângă:
Bătrâni, copii, să se adune
Iar preoții cei mari să plângă
Pe Domnul, ca să îl îmbune.

Domnul făgăduințe face
Și de popor S-a indurat
Și El răspunde, și nu tace,
Căci trecere, au căpătat.

Și grâne Domnul le trimite;
Pe ei, ca să-i îndestuleze
Și untdelemn, El le promite
La Neamuri să nu-i rușineze.

Vrăjmașii lor îndepărtează,
Înspre pustiu îi izgonește.
Duhoarea lor o îndepărtează
Și aerul, îl primenește.

Căci Domnul face lucruri mari
Acelora, care-L iubesc:
Îi face ca să fie tari.
Cu toți atunci, se înveselesc.

Izlazuri iar vor înverzi
Și pomii toți, roadă vor da
Smochinul se va întări
Iar vița, îi va sătura.

Domnu-i va binecuvânta
Sionul stă în bucurie,
Ploaie la vreme le va da
Arii pline de grâu, să fie.

Și tocitoarele vor geme
Și teascurile se vor scurge
Și mult belșug va fi la vreme
Iar mustul, cu putere curge.

Și untdelemn destul va fi
Căci, Domnul vrea să-i răsplătească
Lăcustele ce-au pustiit
Cu roade, vrea să le plătească.

Pe săturate vor manca
Și de ocară, n-or mai fi
Pe Dumnezeu L-or lăuda
Ai Lui copii, se vor numi.

În mijlocul lui Israel
Acum, poporul locuiește.
Și Domnul va turna pe el-
A lor făpturi, le curățește.

Chiar și peste robi va turna
Din Duhul Lui de bunătate,
Și nume multe-or vedea.
El, prin putere face toate!

Sânge și foc, și stâlpi de fum,
Soarele se va întuneca
Ca sângele luna-i acum
Ziua cea mare, va urma...

Acei care, pe Domnul cheamă,
Cu toții vor fi mântuiți
Domnul aude, ia în seamă
Când e strigat de cei smeriți

va urma
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/116773/ioel-poporul-este-indemnat-sa-se-pocaiasca