Pe cărări de timp, se ştie, alergăm grăbiţi mereu,
Unii însoţiţi de Domnul, alţii fără Dumnezeu.
Grijuri multe, frământare, lumânări în cuib de cuc,
Gârboviţi, albiţi de vreme, simţim anii cum se duc.

Ce folos de-ntemeierea unui loc unde să stai,
Dacă traiul fad te face nu un jar, ci un vătrai?
'Geaba scormoneşti cenuşa unei flăcări ce s-a stins,
Una e să fii unealtă şi-alta să fii foc aprins!

Ce folos să ai în viaţă ce-ţi doreşti, să ai de toate,
Bucurii, averi cu carul, chiar şi scumpa sănătate,
Dacă nu cunoşti pe-Acela care-a-ntemeiat pămâtul
Şi iubirea Lui Agape, ce ne-a dat în dar, Cuvântul?

Ce folos să ai prieteni doar când ai hambare pline?
Doar atunci când pierzi averea, vei vedea cine-i cu tine.
Prietenul, în suferinţă, te va însoţi mereu,
Dragostea neprefăcută-i darul sfânt din Dumnezeu.

Pe cărări de timp, se ştie, semeni  boabe sute, zeci,
Multe cad pe stânci, prin mlaştini, sau pe-ogoare pe-unde treci,
Măcar unul să se prindă, să-ncolţească, să dea roadă,
Pe Isus Cristos, în tine, lumea-ntreagă să Îl vadă.

Nu putem forţa pe nimeni să-L primească pe Cristos,
Dar avem o datorie, cât trăim aicea jos,
Să vorbim despre jertfire, de iubire şi de har,
De Golgota ce aşteaptă să dea mântuirea-n dar.

Ce folos să spui că Domnul ţi-a dat daruri, dacă tu,
Când e vorba de slujire, mărturia-ţi spune, nu?
Lasă din confort deoparte, te implică, eşti creştin!
Doar aşa putea-vom spune-n vorbă, faptă: "Da şi-Amin!"

De folos este prieten, să lucrăm în orice vreme,
În curând veni-va Domnul şi pe nume-o să  ne cheme,
Dacă slaba ta lucrare te-osândeşte, nu mai sta,
Roagă-te, căci Tatăl Însuşi te va binecuvâta!

30/10/13, Barcelona- Lucica Boltasu