Dumnezeu cel bun şi mare
În a Sa înţelepciune
A gândit o taină care
În Biblie aşa ne spune:

"Omul va lăsa pe tată,
Pe mamă, pe totdeauna
Lipindu-se de nevastă,
Cu ea-n toate fiind una.

De atuncea înainte
Vor fi doar un trup, nu două."
..Să se iubească fierbinte
De e soare sau de plouă.

În orice împrejurare
Să-şi arate preţuirea;
Cu blândeţe şi răbdare
Să-şi îmbrace ei slujirea.

Soţul, pe a lui soţie
Ca pe sine s-o iubească;
Să-i aducă bucurie,
Să caute s-o fericească.

Nicicând să nu se impună
Ignorând a ei părere;
S-o facă să se supună
Din dragoste, din plăcere.

Când vor fi în suferinţă,
În necaz sau strâmtorare,
Să-ntărească-a ei credinţă
Stingând orice-ngrijorare.

Să nu lase vreo povară
Doar pe umerii soţiei;
Cearta nicicând să n-apară
Luând locul armoniei.

Prin purtarea lui s-arate
Chipul lui Hristos în sine,
Conştient fiind in toate
De răsplata care vine.

Şi la rândul ei, soţia,
Să-şi asculte bucuroasă
Soţul, dându-i mărtuira
Că îi este credincioasă.

Să-i arate bunătate,
Respect şi apreciere,
Să îl sprijinească-n toate
Aducându-i mângâiere.

Să fie o gospodină
Harnică şi pricepută,
Răspândind în jur lumină,
Răbdătoare şi tăcută.

Amândoi în rugăciune
Mereu să se sprijinească;
Când cel rău piedici le pune,
Astfel ei să biruiască.

Unul altuia să-şi spună
Tot ce simt şi orice stare;
Dragostea să nu apună
Ci să fie tot mai mare.

Sensibili la-orice nevoie
A celuilalt, ei să fie,
Trăind într-o bună voie
Şi-n deplină părtăşie.

Pe copiii lor să-i crească
L-ale Domnului picioare,
Calea-I sfântă s-o cunoască
Stând de mici în adunare.

Să-nveţe cum se trăieşte
În-ascultare şi sfinţire;
Ca pe urmă, când vor creşte,
Să vină la mântuire.

În familie toţi, una,
Zilnic să stea-n părtăşie,
În Cuvânt şi-n rugă-ntruna
Stăruind cu bucurie.

Iată ce vă sfătuieşte
Domnul, şi vă dă povaţă;
Căci cu voi azi se-mplineşte
Taina sfântă şi măreaţă.

Aşa să v-ajute Domnul
Pe voi, mire şi mireasă,
Conducându-vă pe drumul
Care duce înspre Casă.

Amin

27 octombrie 2013