Atât de-aproape-i Dumnezeu

Atât de-aproape-i Dumnezeu
De-acel cu inima-i curată
Pe-altar sfânt când e predată
Şi-n rugă el strigând mereu
Dup-ajutor ceresc, divin,
Pe-acest pământ fiind străin.

Atât de-aproape-i Dumnezeu
De-acel cu inima-i înfrântă
Ce în dureri mari se frământă
Să treacă peste ceasul greu,
Când credinţa-i, la-ncercare
E pusă-n timp de strâmtorare.

Atât de-aproape-i Dumnezeu
De-acel cu sufletul zdrobit,
De-acel ce-are duhul mâhnit
Dar cu speranţă-n curcubeu,
Semnu-ndurării sfinte-al milei
Când trece prin zăduful zilei.

Căci niciodată, Dumnezeu
Pe-al Sau copil nu-l părăseşte
Când în nevoi el se găseşte,
Ci-n mod divin, instantaneu
Prin har, primeşte ajutorul,
Să-i potolească-n suflet dorul.

Flavius Laurian Duverna
25 octombrie 2013