ÎN LINIŞTEA DIMINEŢII

Mă trezesc, Părinte, ziua-ncepe iar
Mi-ai mai dat viaţă, mi-ai mai dat un dar
Mi-ai mai dat odihnă; somnu-a fost uşor
Gata sunt să-ncep lucrul cu mult spor
Gata sunt de luptă în lumea durerii
Dar îmi dă imbold actul Învierii
Deschid Codul sfânt să primesc un sfat
Ce-mi va fi lumină pe drumu-ncurcat
Mă aplec în rugă să-ncep ziua bine
Vreau ca Duhul Tău să domnească-n mine
Vreau să ştie lumea că eşti Creatorul,
Că Tu poţi sfinţii inima şi dorul
Mărturie vie vreau să fiu oriunde
Pace ca în Tine nu găseşti niciunde.
Ieri m-ai însoţit, mi-ai fost adăpostul
Vreau să-mi împlinesc misiunea, rostul.
La apus de soare iar am observat
Cum din cursa vieţii iarăşi m-ai scăpat
Am văzut cum Harul m-a-nsoţit pe cale
Şi-am ajuns acasă-n aşternutul moale
Iar acum, în zori, gândul mi se-ndreaptă
Spre astrale zări să aud o şoaptă,
Să-Ţi aud îndemnul pentru ziua-ntreagă,
Să primesc reflecţii din Faţa Ta dragă,
Să am siguranţă că vei fi cu mine
Iar de va fi plâns șterge-mi-vei suspine
Nu ştiu ce-mi aduc orele ce vin
Dar ştiu că cel rău vrea să-mi dea venin
Dă-mi puteri din nou să-nving ispitirea,
Să rămân în sfere unde e iubirea
Sunt fiinţă slabă, dă-mi, Te rog, tărie
Să transform tristeţea într-o bucurie
Dă-mi curaj şi azi să-nfrunt nepăsarea,
Să pot activa, să-Ţi cinstesc lucrarea
Vreau să spun de jertfa ce rodeşte pace,
Vreau să fiu supus, vreau să fac ce-Ţi place
Voi vesti în jur despre planu-Ţi mare,
Despre Mântuire şi dulcea-Ţi chemare
Iar de voi vedea răni şi dezolare
Dă-mi cuvinte dulci să dau alinare.

****
M-am trezit, Părinte, liniştea-i deplină
Zorii dimineţii parcă mă animă
Mi-ai mai dat viaţă, mi-ai mai dat un dar
Iar mă duc cu gândul la tronul de har,
Iar mă duc în lumea rece şi pustie
Dar mă duc cu Tine. O, ce bucurie!

George Cornici/Oct. 2013