Apa care devine o fantana
"Invatatura inteleptului este un izvor de viata, ca sa abata pe om din cursele mortii" (Proverbe 13.4). Poate ca Isus vrea sa spuna ca invatatura Sa este o fantana de viata. Cand oamenii insetati beau din ea, se revigoreaza si apoi dau si altora sa bea. Nu a spus El oare: "Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh si sunt viata" (Ioan 6.3)?
Dar cea mai apropiata paralele cu imaginea sufletului care devine un izvor se afla in Ioan 7.7-39: "Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea. Cine crede in Mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie, cum a zis Scriptura." Dar El spunea acestea despre Duhul pe care aveau sa-L primeasca cei care vor crede in El."
Deci apa pe care o da Isus este Duhul Sfant. Prezenta Duhului Sfant in viata ta indeparteaza frustarea sufletului insetat si te transforma intr-o fantana unde si altii pot gasi viata.
Dar probabil ca ambele intelesuri sunt adevarate. Atat invatatura lui Isus, cat si Duhul Sfant ne satisfac tanjirile sufletelor noastre si ne transforma in fantani pentru altii. Isus a tinut Cuvantul si Duhul impreuna.
De exemplu, in Ioan 14.6 Isus a spus: " Dar Duhul Sfant, pe care Tatal Il va trimite in Numele MEU, va va invata toate si va va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu." Lucrarea Duhului lui Hristos este sa ne clarifice Cuvantul lui Dumnezeu si sa ne satisfaca sufletul.
Apa oferita samaritencei adultere era Cuvantul adevarului si puterea Duhului. Atunci cand venim la Hristos sa bem, bem adevarul - nu un adevar uscat, lipsit de viata, ci un adevar imbibat cu Duhul Sfant datator de viata! Cuvantul promisiunii si puterea Duhului sunt apa vie ce i-a fost oferita samaritencei adultere.
Dar femeia iarasi nu pricepe esentialul. Nu poate trece dincolo de cele cinci simturi. "Domnule, I-a zis femeia, da-mi aceasta apa, ca sa nu-mi mai fie sete si sa nu mai vin aici sa scot". Fereste-te sa te dai batut prea repede in ceea ce-i priveste pe oameni. Isus Si-a indreptat atentia mantuitoare spre aceasta femeie. Tinta Lui este sa creeze un inchinator in "duh si adevar". Astfel, El atinge acum cel mai sensibil si vulnerabil punct din viata ei: "Du-te, i-a zis Isus, de cheama pe sotul tau si vino aici". Cea mai rapida cale spre inima unui om trece printr-o rana.
De ce expune Isus intr-un mod asa de brutal viata intima a unei femei? Deoarece in Ioan 3.0 El a spus: "Caci oricine face raul, uraste lumina si nu vine la lumina, ca sa nu i se vada faptele asa cum sunt". Pacatele ascunse ne opresc sa vedem lumina lui Hristos.
Pacatul este ca o leprra spirituala. Iti amorteste simturile spirituale pana acolo incat iti sfasie sufletul in bucati fara sa simti nimic. Dar Hristos dezgoleste lepra ei spirituala: "Cinci barbati ai avut si acela pe care-l ai acum nu este sotul tau."
Sa privim acum reflexul universal al unei persoane care incearca sa evite convingerea de pacat. Ea trebuie sa recunoasca faptul ca Isus a avut o descoperire extraordinara: "Domnule", I-a zis femeia,"vad ca esti prooroc". Dar in loc sa mearga in directia pe care i-a indicat-o Isus, ea incearca sa intoarca discutia spre un subiect "academic": "Parintii nostri s-au inchinat pe muntele acesta, si voi ziceti ca Ierusalimul este locul unde trebuie sa se inchine oamenii. Care este parerea ta la acest subiect?"
Un animal prins in capcana isi va roade chiar si piciorul ca sa scape. Un pacatos prins isi va suci mintea pana va sfida toate legile logicii. "Daca tot vorbim de adulterul meu, de ce sa nu avem in vedere si chestiunea locului in care trebuie sa se inchine oamenii?" Aceste este un exemplu standard de discurs ambiguu adoptat de pacatosii prinsi in capcana. Dar Marele Vanator de suflete nu este usor de indus in eroare. Isus nu insista ca ea sa mentina directia stabilita de El. Ci va merge dupa ea. Sau oare nu e posibil ca El sa o fi incercuit, iar acum sa o astepte, in timp ce ea aduce vorba despre inchinare?
Isus nu Se mai intoarce deloc la subiectul adulterului. A fost un salt asupra usii inchise a inimii ei. Acum Isus este cu un picior inauntru si este gata sa Se ocupe de subiectul inchinarii. (CUM SI CUI NE INCHINAM)