Adorare
Autor: Lucica Boltaşu
Album: Dincolo de cuvinte
Categorie: Laudă și închinare
Te-am regăsit și sufletul mi-e plin,
La Tronul Tău eu vin și mă închin,
Căci mult a fost, puțin a mai rămas,
Pe-acest pământ. Sfârșind al meu popas,
Aș vrea să las un semn în urma mea,
Să amintesc prin el trecerea mea,
Că nu am fost o întâmplare eu,
Ci-am fost creat de Însuși Dumnezeu,

Și rostul meu n-a fost doar să respir,
Ci prin trăiri, pe semeni să-i inspir,
Am fost căzut, dar și sus, înălțat,
Pe 'nalte culmi, din laț eliberat,
Ca pasărea ce-i prinsă eu am plâns,
Tu ai venit, la pieptul Tău m-ai srâns,
Am fost rănit, m-ai învățat să zbor,
Mi-ai dat elan și aripi de cocor,

Am înțeles, ce-nseamnă să iubești,
De-aceea eu, în vise pământești,
Te-mbrățișez și-n tainice dorinți,
Doresc Isus, să întâlnesc pe sfinți,
Pe-acei martiri, ce viețile și-au dat,
Credința lor cu cinste au purtat,
Așa să fiu și eu la rândul meu,
Să nu Te las, oricât mi-ar fi de greu,

Aștept cu drag să Te-ntâlnesc Isus,
Tresar, privesc, cu-atâta dor în sus,
Ce aș fi eu, de Tu, Doamne, n-ai fi?
Aș mai spera, aș crede-n veșnicii?
Mă înfior! Ce mult Tu m-ai iubit!
Eu, păcătos, Tu Domn din infinit,
Ai ascultat de Tatăl Dumnezeu,
Te-ai dat tribut, ca viață să am eu,

Nu mi-ai cerut nimic în schimb Isus,
De-aceea eu, Te-ador, Te-ador nespus
Și Te aleg, căci anii ce-i mai am,
Sunt numărați, dar Tu îmi ești balsam,
Legat-ai răni și-ai alungat tristeți,
Ai vindecat, mi-ai dat noi dimineți,
Când sunt lovit și-n vijelii mă frâng,
Tu-mi dai puteri și nu mă lași să plâng,

De-aceea, că exiști, azi lumii spun
Și mulțumesc Părintelui meu bun,
Pentru-al Său plan perfect, desăvârșit,
Pentru Isus, ce moartea-a biruit,
Și bucuros strig"Maranata!", clar,
Căci am reper o cruce și-un calvar,
Dorința mea, poem și epitaf:
Să luminez, deși-s un fir de praf!

08/10/13, Barcelona- Lucica Boltasu













Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/114891/adorare