Mi-aduni în inimă atâtea nostalgii,
Şi-atâţi cocori se duc...
De tine a fugit verdeaţa din grădini,
Şi marea-n valuri, cântă în suspini.
Ai dezgolit de frunza verde pomii,
Şi-ai dat o haină nouă,
De-aramă, aur ruginit,
Să le poarte pe-amândouă;
Iar soarele... a obosit,
De atâta foc de vară,
Îşi furişeaza razele-n păduri
... Şi nu e cald afară.
Bogate roade îşi arată faţa,
Zemoase, dulci şi parfumate
Pentru savoarea lor şi bogăţie,
Eu, toamnă, te-am iertat de toate.