Revazand diferite comentarii ale cartii Apocalipsa, imi staruie in minte intrebarea: sunt judecatile profetite de Ioan inevitabile? Se vor intampla ele in mod sigur sau pot fi cumva intarziate sau chiar indepartate? Cu alte cuvinte, sunt ele conditionate, astfel incat pot fi evitate prin pocainta si credinta sau sunt NECONDITIONATE, se vor intampla oricum?
Nu este o intrebare la care sa se gaseasca usor un raspuns. Probabil ca unii dintre cei ce studiaza in mod sincer Biblia nu imi vor impartasi parerea. Totusi, dupa un studiu atent, am ajuns la concluzia ca raspunsul este: AMBELE! INTR-UN MOMENT CUNOSCUT NUMAI DE DUMNEZEU, CEI PATRU CAI SI CALARETII LOR SE VOR NAPUSTI PE SCENA ISTORIEI ACESTEI LUMI, ADUCAND INSELACIUNE, RAZBOAIE, FOAMETE SI MOARTE DE PROPORTII NEMAIANTALNITE PANA ACUM. DUMNEZU II VA FOLOSI PE ACESTI PATRU CALARETI INTR-UN INFRICOSATOR ACT DE JUDECATA A LUMII SI, ASA PRECUM UN VAL URIAS MATURA TOTUL IN CALE, INAINTE SA SE SPARGA DE TARM, TOT ASA, NIMIC NU LE VA PUTEA STA IN CALE CALARETILOR.
Biblia spune limpede ca judecata lui Dumnezeu este certa si se apropie "pentru ca (EL) a randuit o zi, in care va judeca lumea dupa dreptate, prin Omul, pe care L-a randuit pentru aceasta..." (Fapte 17.31).
Dovezile judecatii, deja vizibile in lume, demonstreaza ca sfarsitul este aproape. Poate ca judecata lumii a si inceput. Dar, chiar si asa stand lucrurile, eu cred ca exista speranta unei amanari, daca poporul lui Dumnezeu reactioneaza la timp si vine inaintea Lui in umilinta si rugaciune. De-a lungul istoriei au existat multe ocazii in care Dumnezeu a amanat judecata, deoarece oamenii s-au pocait si s-au intors la El in credinta si ascultare. Pocainta sincera este unica noastra speranta.
De-a lungul secolelor, multe plansete de suferinta s-au auzit in lumea noastra. Atatea nenorociri sunt consemnate pe paginile cartilor de istorie - razboaie, foamete, moarte. Luptele si conflictele au fost mereu prezente printre oameni, inca din ziua in care Adam si Eva au ales sa se razvrateasca impotriva lui Dumnezeu. De atunci, moartea bantuie fiecare oras si catun din lume. Uneori, in mod surprinzator, avem parte si de perioade de pace si liniste. De ce? Eu cred ca Dumnezeu Isi opreste , din cand in cand, judecatile, uneori pe perioade de generatii, pentru ca exista oameni care asculta chemarea Sa si se intorc la El, prin pocainta si credinta.
Sa ne amintim, de exemplu, de modul in care a procedat Dumnezeu cu Ninive, capitala Asiriei. Era un popor rau, pagan, idolatru, care a luptat de multe ori impotriva poporului lui Dumnezeu. Domnul a trimis pe profetul Iona la Ninive, pentru a face cunoscuta judecata ce urma sa vina asupra lor: "Scoala-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, si vesteste acolo strigarea pe care ti-o voi da! (...) "Inca patruzeci de zile, si Ninive va fi nimicita!" (Iona 3.2,4). Dar, cand imparatul cetatii a auzit mesajul lui Iona, s-a cait si a poruncit si poporului sa se pocaiasca. Asa incat Dumnezeu nu a mai pedepsit cetatea. Mai tarziu, insa, cand faradeleagea a crescut iarasi, si oamenii nu s-au pocait, Dumnezeu a judecat cetatea Ninive. De multe ori lucrurile se petrec la fel. Intr-o zi, judecata va veni peste lume in toata puterea sa, dar, intre timp, mana lui Dumnezeu se opreste din a ne pedepsi, asa cum primul cal, cel alb, este inca retinut pana sa fie lasat liber in lume.