E greu să fii prieten cu un sfânt

E greu să fii prieten cu un sfânt,
Căci doar prezenţa lui e o mustrare,
Chiar dacă nu-ţi aduce nicio condamnare,
Privirea lui senină, ca o sabie, te taie,
Şi mersul lui prea drept te încovoaie!

E greu să fii prieten cu un sfânt,
Când ai în mintea ta doar gânduri rele,
Când ai privirea aţintită în noroi,
Iar el îşi poartă fruntea printre stele.

E greu să fii prieten cu un sfânt,
Când patimi grele-n mintea ta se fierb,
Iar sfântul este doar un pui de cerb,
Ce-şi poartă singur pasul pe cărare,
Tânjind frumos după cereşti izvoare!

E greu să fii prieten cu Isus,
Când sfinte idealuri nicodată nu-s,
Când ne-am făcut ciomege din cuvinte,
Iar gândul este doar la ciorba cea de linte!

E greu să fii prieten cu Isus,
Dacă nu-s mâinile curate,
Dacă iubirea e-mpărţită-n jumătate
Şi la doi domni vrei să slujeşti tu, frate!

23.09.2013
Cornel Jigău