Suntem datori să ne-mpăcăm cu Dumnezeu
Cât timp mai pribegim pe-acest pământ,
Să n-aşteptăm ca să fim judecaţi
Pentru o vorbă spusă ,sau pentru un gând.

Suntem datori să ne smerim 'nainte-Acelui
Ce a murit pe cruce şi ne-a răscumpărat,
Să recunoaştem sincer că în viaţă
De Calea Lui cea dreaptă ne-am îndepărtat.

Că n-am urmat povaţa Lui cea sfântă
De-a creşte ,în asemănare,tot mai mult cu El
Şi că ,cuprinşi de neveghere,am ajuns
Tot mai mult să ne asemănăm cu-al lumii fel.

Cum Dumnezeu a scos poporul din Egipt
Şi l-a adus în ţara mult visată
Şi noi,la rândul nostru,am fost eliberaţi
Din lanţurile morţii-n care trăiam odată.

Suntem datori să ne urmăm Stăpânul
Şi-a Lui poruncă veşnic s-o păzim ,
Să nu urmăm învăţătura lumii
Şi nici în traiul ei plăceri să nu găsim.

Să ne canalizăm plăcerea noastră-n viaţă
Spre Dumnezeul care ne-a creat ,
Să ne dorim ca în asemănare
Să fim tot mai aproape de-al nostru Împărat.