Ploaia binefăcătoare


Dumnezeu udă pământul
Ploaia, cade neîncetat
El ascultă ruga, gândul,
Omului, greu încercat

Stropii mari cad în șuvoi
De secetă ne-a scăpat
Au căzut bogate ploi
El, din Ceruri s îndurat

Tot a fost secat o vreme
Praful, în aer plutește
Ce are viață, tot se teme
Căci apa demult lipsește

De căldură se chircesc
Plantele fără putere
Sfrijite, se prăpădesc
Uscăciunea, apă cere

Domnu-n seamă n-a luat
Lumea, care este rea
El a vrut și s-a îndurat
Apă, pe pământ să dea

Lumea-i plină de păcate
Dar așteaptă îndurare
Să le ierte, Domnul poate
Fiii Săi, doresc iertare

Sunt puțini cei credincioși
Ce stăruie-n rugăciune
Spre Domnul privesc sfioși
Viața la picioare-I pune

Însă Domnul, milă are
Chiar dacă-s așa puțini
Lasă har și îndurare
Peste drepți, peste păgâni

El dă apă, răcorește,
Aerul este schimbat
Natura o primenește
Udă tot ce e secat

Apa binecuvântată
Pământul din nou rodește
Dăruită nouă, dată,
Prin ea, totul înverzește

Grânele mari se vor face
Legănate-n vânt și soare
Spicul plin apoi se coace
Totul, prin a Sa îndurare

Și poporul va mânca
Săturați, cu toți vor fi
Apa bună o vor bea
Pe Isus Îl vor slăvi.

Amin

Câmpia Turzii, 7 septembrie 2013