Optimism nu există

E bine când ești copil, incurabil IDEALIST,
Tot ce zboară se mănâncă, mereu zâmbești, niciodată trist...
Înfrunți ușor necazul, ușor te îndrăgostești.
Crezi mai lesne în semeni, ierți și uiți să urăști...

Dar crești, după ce zilnic ești de prieteni rănit,
Măsori mai cu chibzuială, cu pasul rărit...
Ai dubii în toate, cântărești dichisit,
Și-ți susuri în gânduri că ești om REALIST...

Și aluneci cu grijă, către-al timpului laț,
Ce pe toți ne-mpresoară, incurabil nesaț...
Tot în jur e doar pete, nu-i nimic clar, tihnit,
Și în suflet se-așterne un refren PESIMIST...

Uneori câte unul, cade jos , jos de tot,
Și confundă-ncercarea cu dezastrul netot...
Și împrăștie-n juru-i un refren FATALIST,
Totu-i negru și sumbru, ca un jalnic artist...

Dar există speranță, din cenușă să naști,
Să mai speri doar în bine ,rău-n urmă să-l lași...
Îți rămâne credința ,Dumnezeu veșnic far,
OPTIMISM nu există : doar iertare și Har...