AU DAT CU PIETRE-N NOI...

Au dat în noi cu mii și mii de pietre
Să ne zdrobească, să facă leziuni
Pândeau tiptil...tiptil pe sub ferestre
Având în gând nefaste acțiuni.

Au dat în noi cu propagandă slută
(Și-acum mai dau agenții din infern)
Dar din Sion toți sfinții ne salută
Și-ncurajări pe-al nostru drum aștern.

Ca un torent turbat venea amenințarea
Să ne atragă-n cursă, să renunțăm la Rai
Dar nu au reușit...și-au declanșat teroarea
Crezând c-om renega neprihănitul trai.

Ne-ar fi târât în groapa cu fiare ne-mblânzite
De n-ar fi fost Stăpânul să stingă planul lor
Și-acum pășim cu-avânt spre spații înverzite
Înflăcărând, mereu, neprihănitul dor.

De-ar fi putut ne-ar fi legat cu funii
Să nu putem ‘nălța stindardul vieții noi
Au vrut ca să ne lege la marginea genunii
Dar am luptat și-acolo cu spirit de eroi.

Cascada de ocară se revărsa întruna
Și totuși din priviri surâsuri răspândeam
Știind că Însuși Fiul ne va-nmâna cununa
Când vom ajunge-acolo unde-i acum Avraam.

Prin câte am trecut? O știe Veghetorul
Prezența Lui constantă ne dă orientări
De-aceea-ntrezărim încă de-aici decorul
Unde-am trimis nemuritoarele cântări.

George Cornici/30 August, 2013