Uită-te crinii

Uită-te crinii
Cum înfloresc...
Din picurii ploii
Ei se hrănesc
Și-n plăcerea voii
Parfum răspândesc...
Ne depășesc
Și dăinuiesc
Dar nu ostenesc...

Noi ostenim
Pentru nimic
Și ne ofilim...
Crinii ne zic
Că nu ne împlinim
Măcar un pic
Rostul sublim;
O boabă în spic
Să dăruim...

Ne îngrijorăm
De ziua de mâine
Și „astăzi” uităm
Cine ne ține,
Ce-I datorăm,
Ce-I Se cuvine...
Și-I neglijăm
Poruncile divine
Apoi opinăm...Și oftăm.

Iarba renaște
Splendidă-n soare,
Cioara cunoaște
Cereasca splendoare...
Totul se naște,
Trăiește și moare
Dar recunoaște
Mâna Creatoare
Care le paște...

Dar omul, cununa
Întrege-i creații,
Întotdeauna
Are aberații
Și cântă în struna
De abnegații...
Luptându-se întruna
Cu speculații...
Păzindu-și fortuna...

28/08/2013*Ioan Hapca
(Zaragoza)