In oglindirea picurilor reci
Se strange cerul absorbit
Cu ochii tristi, fixati, si seci
Vegheazä o stea din infinit.

Tabloul inimii e plans
Dar färä lacrimi picurate
Iar sufletul e jar nestins
Cu sentimente desträmate.

In duh, e luptä inclestatä
Si-un urias ascuns in lut
Dar dragostea e arätatä
Si umple inima pe rand.

Picuri adanci urcä spre cer
Din suflet sfant spre infinit
Si in nädejdi suspine pier
Cäci soarele a räsärit !


ADRIAN LUCESCU