Țara mea-prin ochii Lui

Privită prin ochii Tăi,
Lumea are nuanțele
Iubirii în văpăi..
Dezvăluindu-și tainele,
Reverberând cadențele,
Ale Inimii Sfinte bătăi.

Prin vitraliile-iriși divini
Munții stâncoși par murii
Catedralei, la români:
Carpații nemuririi,
Coloane infinite,
Arcuri ale gloriei nesfârșite.

Prin iubirea-Ți aleasă,
Țara mi se-arată
Cea mai frumoasă,
Cea mai bogată
Dintre toate țările,
Umbrind zările..

Pot cânta un psalm
De sfânta moștenire,
De moșia ce-o am
Căzută la-mpărțire...
Unde praful e istorie,
Piatra îi e memorie.

Printre genele Tale,
Ceru-i mai azuriu,
De pe buzele-Ți regale
Cuvântul picură Viu!
Auzim cor salvator,
Îngeresc, în „Da major”..

Cu mireasma Ta
De grădini din rai,
Inunzi țara mea
Cu parfum de mai..
Ne răsari din petale
Corola iubirii Tale!..

Și e doar un val de vis,
Din oceanul infinitului,
Însă, tainic, ne-ai deschis
Cu „Cheile Sohodolului”,
Porțile extazului,
Misterul dansului.

De la-nălțimea „Inelului”
Am înțeles mesajul sfânt,
Am sorbit ozonul cerului
Detașată de țara-mi de vânt.
Sunt așa sigură că ne iubești:
Sus, ne-ai gătit tărâm ca în povești!

Mi-arăți splendoarea-n țara mea
Să-ntrezăresc sublimă- Patria Ta!

Doamne, Îți mulțumesc! Amin!