FERICE DE CEI CU HAINELE SPĂLATE

Ferice de acei ce au hainele spălate
Căci nu vor ca să fie nici rupte, nici pătate
Ei părtășie vor... o dulce părtășie
Cu Sfânta Trinitate, acum și-n veșnicie.

Ferice de acei ce ocolesc minciuna
Și nu se fac prieteni cu fala și ranchiuna
Ce bucurii trăiesc! Cununa îi așteaptă
Asimilează gândul venit din sfânta șoaptă.

Doar binecuvântări sosesc din puritate
Ferice de creștinii cu gând în demnitate
Vor fi luați în Slavă, în spații siderale
Și vor avea odihnă în așternutul moale.

Ființele-nclinate spre farsă și plăcere
S-au depărtat de pacea ce-o dă o Înfiere
Doar sângele vărsat la crucea de ocară
Poate reda trăirea de Cer și primăvară.

Cetatea Veșniciei e gata să primească
Pe toți acei ce-au vrut cu Fiul să trăiască
Suprema fericire doar El o furnizează
El din deșertu-ntins ne duce într-o oază.

Ferice de copiii ce știu că au un Tată
Ce și-a trimis Odrasla în lumea degradată
Să curățească tina din inima bolnavă
Să nu mai fie starea produsă de gâlceavă.

De n-aveți pașaport spre piscul fericirii
Veți sta-n continuare cu simțul ne’mplinirii
Deci, procurați-l iute îndepărtând o stare
În care gândul fuge spre-adânca nepăsare.

Cereasca exaltare vă va cuprinde ființa
C-ați biruit păcatul, teroarea, suferința
Și-n dulcea atmosferă din Țara de odihnă
De-a pururi veți gusta din veșnica Lumină.

George Cornici/1 Iulie, 2013