Cum era chestia aia comunista: invatati, invatati si iar invatati?... Ok! Sau haraso! Ni se spunea acum vreo 25 de ani ce trebuia sa facem! Cat si cum, unde si de ce... Mai putin de ce... Adica ni se spunea sa tocim toate materiile alea de liceu, toate prostiile fara functiuni in viata normala, in timp ce creatia putea fi anhilata, ideea faurita in suflet si inima nu avea valoare, probabil ca sa nu cumva in liniste sa faurim ganduri revolutionare adevarate. Caci tineretului i se cerea sa fie revolutionar, fara macar ca o data sa i se explice de ce lucrurile prezente, bune sau rele trebuiau sa fie schimbate... Ca in armata aia comunista si kaki a lui Ceausescu, si in care ni se cerea ca mereu sa facem cate ceva, macar un curatat de cartofi, un sters absurd pana la epuizare de Kalashnikov nefolosit decat la patru luni, spre gloria societatii socialiste multilateral dezvoltate, dar cu precadere sa nu gandim. Adica sa nu gandim si sa nu vorbim intre noi cei care ne desfasuram activitatile militare, ca nu cumva gandind sa vedem si altceva decat nimicul, neantul oferit cu darnicie de comunism...
Va dati seama ce periculos era un Nou Testament cum am avut eu pana ofiterul de contrainformatii intr-o ofensiva impotriva unui Dumnezeu inexistent mi l-a confiscat?
Ce putere suparatoare avea acel Dumnezeu negat de atei?... Ce arma am avut in maini, luni de zile? Ce forta formidabila in mainile unuia ca mine?...
Ce atac la adresa societatii comuniste era un mers de doua ore la vreo biserica baptista in unele duminici acolo, in Galati aproape de Unitatea mea Militara cand puteam sa ies pe poarta unitatii?
Era putere! Si nu glumesc! O predica de jumatate de ora ascultata intr-o biserica, o cantare de cinci minute, o rugaciune de 15 minute era dinamita, cititul sezand pe o piatra din Evanghelii era un soi de atac, de rebeliune la adresa unei tari ce se voia comunista si atee...
Poate eram printre putinii care chiar implineau cuvintele Conducatorului Suprem al Armatei: Fiti revolutionari! Caci nu exista Revolutie mai mare decat cea a Sfintelor Scripturi!
Nu pot sa va spun credeti, credeti, credeti! Dar pot sa va spun ce spunea Stapanul: cautati, cautati, cautati! Nu fiti atat neintelepti si sa credeti pur si simplu orice vorba, nu fiti atat de stupizi si doar sa invatati orice vi se pune in fata!
Dar fiti macar atat de curiosi ca sa cautati! S-ar putea sa descoperiti Adevarul! Si prin El viata eterna!