Intrând ”Străinu”-n Adunare
Autor: George Cornici
Album: Porți spre Cer
Categorie: Trezire si veghere
INTRÂND ”STRĂINU”-N ADUNARE

Intrând ”străinu”-n Adunare
Nimeni nu i-a dat o floare
Se părea că este trist
N-avea tentă de corist.
Stând în bancă liniștit
Preotul nu l-a privit
Își uitase dânsul schița
Chiar acolo-n odăița
Unde s-a rugat fierbinte
Să-i dea Dumnezeu cuvinte
Să prezinte cuvântarea
Ce tratează nepăsarea.
S-a retras să mediteze
Alt mesaj ca să formeze.

***
Se uita ”străinu”-n jur
Și era-n costumul sur
Toți vedeau că-i șifonat
Din priviri toți l-au mustrat
Pe cămașa necălcată
Se vedea o mare pată
Și-n picioare-avea sandale
Rupte de atâta cale
Fața-i era răvășită,
Vesta foarte îmboțită.
Cine să-i întind-o mână?
Doar o soră mai bătrână
Dar din zâmbetu-I senin
Și-a dat seama pe deplin
Că ”străinul” poartă semn
C-a fost chinuit pe lemn.
Când i-au spus să meargă-n spate
(Că la mijloc nu se poate)
S-a supus cu duioșie
Și le-a dat privire vie
Dar ei nu știau nimic
Că le poate fi amic.
Și l-au așezat la urmă
Despărțit de sfânta turmă.

***
Predica a fost frumoasă
Despre Mire și Mireasă,
Despre har și puritate
Despre suflete-mpăcate
Despre milă și iubire
Și cereasca fericire.
Preotul vorbea cu zel
Și făcea la toți apel
Să-mplinească ce e scris
Ca s-ajungă-n Paradis
Pe ecran era transpusă
Predica frumos expusă
Iar efectul a fost mare
Au primit iluminare.
La sfârșit o melodie
Le-a dat altă bucurie
Și plecând pe lângă ”el”
Toți ieșit-au din Betel
I-așteptau mese-ncărcate
Cu bucate minunate.
Iar ”străinul” când s-a dus
Nu le-a spus că e Isus
Era iar în căutare
De biserici primitoare.

gc/17 Iunie, 2013
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/110614/intrand-strainu-n-adunare