NEGLIJAREA ALTARULUI

Altar al jertfei de-nchinare
Atât de mult te-am neglijat!
De-aceea n-am avut răbdare
Când valul s-a înfuriat.

Valul conceptelor moderne
A dat năvală, ne-a-ncurcat
Și-acum valorile eterne
Tocmai la coadă le-am plasat.

Ne facem timp pentru mașină
Și timp pentru divertisment
Uitând că cei ce se închină
Pot birui pe oponent.

Acea lectură-nteresantă
Ne-a cucerit – nimic de zis!
Dar partea cea mai importantă
Parcă am pus-o-n ascunziș.

Iar rezultatele? Sunt slabe
Vigoarea s-a epuizat
Când straiele nu mai sunt albe
Nu le mai ducem la spălat.

Altaru-i trist...și ruga plânge
Iar noi ne credem fericiți
Dar flacăra din noi se stinge
Și ne sculăm mai obosiți.

Ne amintim cu nostalgie
De vremurile de-altădat’
Când rugăciunea era vie
Și-altarul, zilnic, frecventat.

Ne pocăim făr-amânare
’Naintea tronului de har
Și vrem ca orice închinare
Să nască un mărgăritar.

George Cornici/10 Iunie, 2013