Norii...
Autor: Alexandrina Tulics
Album: Fărâme de lumină
Categorie: Slujire
Unu-i sec şi n-are apă,

Altu-i plin, pus pe ... oftat;

Unul se... deosebeşte...

Şi e tare-nsingurat...

Alţii?

Se pornesc pe ceartă!

Îşi trimit priviri trufaşe,

Alţii-s deşirati, n-au ploaie...

Arătînd ... urme golaşe...

Alţii?

Ne vestesc furtună!

Lîngă Soare ... alţii...

Se-odihnesc, sunt împreună,

Şi trimit cu drag la fraţi:

"SALUTARE!"

"Ziua bună !"

O imagine reală!

Norii fiind cînd

Bucuroşi, înfrăţiţi şi frămîntaţi... sau,

Bine intenţionaţi!

Aşa poate, fiecare,

Prevesteşte prin purtare,

Din credinţă, viaţă sfîntă şi ... mersul la adunare.

Cînd ''se -ncinge atmosfera'',

Domnu'n grabă intervine,

Şi trimte-n atmosferă,

Fulgerul, plin de LUMINĂ!

****
După ploaie-n părtăşie,

Cerul ne zîmbeşte iară,

'N nori cu faţa-n bucurie!
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/110511/norii