Sfârșit de mai

S-a îndrăgostit iar cerul,
Ca prințesa de un crai.
Dar prin frunze-și cântă dorul,
Că s-a dus iar luna mai.

Pe câmpii multicolore,
Ce sunt rupte ca din rai,
Parcă-i strigă păpădia:
,, Doamnă, nu pleca, mai stai ! ’’

Supărat stă liliacul,
În albastru-i minunat,
Că pe ducă-i este floarea,
Cu mirosu-i parfumat.

Își șoptesc printre petale,
În roșeața lor bujorii,
Că s-a dus iar primăvara,
La apus căzut-au zorii.

În cireșii din livadă,
Razele încep să-și scalde,
Luciul, ce vestesc venirea,
Unei doamne, mult mai calde.

Astfel a trecut în grabă,
Cu un pumn de zile-n teacă,
Un sfârșit de primăvară,
Care vine, și iar pleacă.

Trecătoare-n calendar,
Sunt ale lunii nopți și zile,
Unele au fost nuiele,
Altele au fost utile.

Pentru primăvara verde,
Ce s-a dus cu-al ei alai,
,, Mulțumescu-Ți , Ție Sfinte,
Pentru-acest sfârșit de mai !’’

Viorel Balcan 31 mai 2013