Se adună liniștite
Și se-apropie de foaie
Toate rimele din minte
Gata, gata de bătaie
Și cuvinte împletite
Curg cernute ca o ploaie
Ce din sfere infinite
Vin aici să se măsoare
Cu-ale mele mărginite,
Absurde și seci hotare…
Par așa nepotrivite
Ce să fac cu ele oare?!
Dintre vise istovite,
Puse-n taină la culcare,
Unul cu aripi rănite
Se trezește și tresare
Și cu șoaptele-i pripite
Spune-ncetișor ce-l doare
Începând să mă invite:
-„Scrie, scrie, frățioare
Despre lucrurile sfinte
Și de pace-aducătoare!”
Și din sfere infinite
Înainte mergătoare
Stau frumoasele Cuvinte
De viață dătătoare
Ce din inimi împietrite
Fac în șir mărgăritare…
Vorbe blânde, liniștite
Care una fiecare
Pune-n rime împletite
Toate razele de Soare
Făcând astfel fericite,
Suflete, ce-ncrezătoare
Luptă-apoi neobosite
Pentru slava viitoare
Și cununi neveștejite.
Eu vestesc iar cu ardoare
Aceste minuni slăvite
Și făr`de asemănare
Care sunt înfăptuite
De Puterea Creatoare
Ca să poată fi auzite
Și repuse-n aplicare
În conștiințe adormite
Ori năbușite-n disperare.

Zaragoza 27/05/2013
de Ioan Hapca (Ionică)