FACLIA VIETII

De la Adam încoace, păcatul, omul în robie îl ţine,
Dar Dumnezeu deschise calea sfințirii depline,
Şi coborî Cuvântul în valea de jaf și silnicie,
Să pună în lutul vremelnic a Sa lumină vie.
Să facă un om nou din făpturile neisprăvite.
Dând sufletului și trupului vigori oțelite.

Ne urcă-ncet şi sigur Cuvântul, pe stânca sfințirii
Prin jertfa Sa pe cruce, hotărî mântuirea omenirii.
Pumnul de țarână însuflețit, în Har e azi izbăvit,
E metamorfozat în neprihănire, din omul neisprăvit.
Ce-i gata, pe Isus cu devotament să-L slujească,
Pentru credința în Isus e gata și să se jertfească.

Făclia vieţii aprinde în inimile noastre lumina,
Nu ne lăsa morţii pradă, comoara vieţii e plină
De binecuvântări, ce din plin se revărsă ne-ncetat.
Ai grijă să n-o stingi, ea te spală azi de păcat.
Nădejdea în Isus: dă aripi, putere să zbori,
Nu-i timp de odihnă, mijesc deja primii zori,
Şi-n rugăciune îndoit, ia putere îndoită pentru luptă.
Urcă degrabă pe stâncă, cu Isus pe calea strâmtă.