Privind la soare n-ai să poți
Afla secretele luminii
Și cu lumina lui nu scoți
Întunericul ce-l porți
Adânc în sferele inimii.

Însă privind la Dumnezeu
Poți înțelege ce-i lumina
Căci ea-ți va lumina mereu
În suflet, pân` la apogeu
Și-ți va-ncălzi mereu inima.

Când trece a soarelui lumină
Aștepți să vină dimineața...
Dar când nu vezi ce-i în inimă
Nu vezi nici Calea cea divină
Și nu mai poți alege Viața.

Când te încrezi în Dumnezeu
Primești lumină pe cărare
Și-un nou destin spre apogeu
Călăuzind fiind mereu
De raza Lui mântuitoare.

Să-ți fie mintea luminată
Nu doar cu-acestei lumi lumină
Ci cu Lumina adevărată
Ce nu apune niciodată,
Lumina cea Divină.

Zaragoza 02/05/2013
de Ioan Hapca (Ionică)