"Nebunul" din mine


Mai iartă-mi Isuse, "nebunul" din mine,
Ce țipă rănit... ca un leu.
Păgânul ce face să cad în răceală,
Și zid de păcate, zidește mereu...

Aruncă și azi în marea uitării,
Nebunul din mine, Isus!
Pe trepte în jos, cu forță mă-mpinge,
Și-mi taie elanul... spre cerul de sus.

Odată cu mine pășește "nebunul",
Că-i umbră și somn... pe pleoape, Isus.
E râu ce se scurge prin vene, de veacuri,
Născut în grădină, în om când l-ai pus.


Sfințește Isuse, acest templu din mine,
Și scoate afară "nebunul hâdos"!
Zdrobește-l de stânci, și fă-l să dispară,
Și gol să rămână, aruncă-l în jos!

O, iartă Isuse, nebunul din mine,
Și roagă-L pe Tatăl, că nu este altul...
Nebunul ce urlă... și roade în mine...
Să fie iertat... nebun e păcatul!


Viorel Balcan 22 mai 2012