Să nu te superi că-ţi vorbesc!
Autor: Lucica Boltaşu
Album: Pulbere de stele
Categorie: Trezire si veghere
Cum poți jongla cu viața ta,
Să spui când nu, să spui când da?
Azi ești copil al lui Cristos,
Mâine un Iuda mincinos!

Cum poți să faci o juruință,
Să te ascunzi după credință?
Adopți mereu un chip de sfânt,
Apoi încalci propriul cuvânt!

Cum poți să critici, să bârfești,
Și spui că Legea împlinești?
E înțelept, spune Scriptura,
Acel ce știe-a-și ține gura!

Cum poți să spui că ești salvat,
Când te complaci în rău, păcat?
Tu crezi, îmi spui! A câta oară?
Și dracii cred și se-nfioară!

Cum poți să taci când ești dator,
Lumii să spui de-un Salvator?
De harul sfânt cui îi vorbești?
Tu singur te-nvinovățești!

Cum poți s-arunci cu piatra-n frați,
Spunând mereu că-s blestemați?
Nu vezi tu bârna-n ochiul tău?
Mândria te-a orbit, ești rău!

Să nu te superi că-ți vorbesc
De-aceste lucruri...Nu doresc,
Atunci când Domnu-a judeca,
Să-mi spună: "E și vina ta!"

Nu vreau să critic! Sunt dator,
Prin Duhul Sfânt, Îndrumător,
Să spun dreptatea din Cuvânt,
Cât voi trăi pe-acest pământ!

Nu-i nimeni bun, nu-i nimeni sfânt!
Isus prin har și legământ,
A pus în noi neprihănire
Și prin credință, mântuire.

Îngenunchez Tată iubit,
Te rog ca om și fiu smerit,
Sfințește-ne, în noi sculptează
Să fim toți frați, care veghează!

11/05/13, Barcelona
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/109080/sa-nu-te-superi-ca-ti-vorbesc