Ce grea dimineata....
Autor: Megyesi Calin
Album: fara album
Categorie: Paște
Cu stropi de sudoare curgandu-I pe fata,
Divinul se-ntreaba de merita-osanda
E prea greu paharul care-I sta in fata
Iar clipa se-apropie;grea dimineata;
Prin minte teroarea i se paranda...

Se duce,se roaga-si asterne amarul
Durerea-L asteapta si-ar vrea vrea s-o amane
Tu Tata esti vrednic,departa paharul
Dar totusi sa fie cum vrei sopti glasul
Si-apoi isi continua-a Sa rugaciune.

Nu putea oare Sfantul sa nu bea paharul?
Nu putea sa nu spuna: Nu merg pentru voi?
Insa cine va merge sa-ndure amarul
Si sa ia povara redand astfel harul?
Doar El a ales sa-ndure pentru noi!

O multime de ganduri I trec dar prin minte
Ar putea ca sa plece si ce L-ar stopa?
Si mirosul vanzarii apoi parca-l simte
De ai Sai ucenici isi aduce aminte
Si merge sa vada de-au putut veghea.

Parca nu Ii era indeajunsa durerea;
Doar o ora sa stati sa vegheati n-ati putut?
O,de-ar fi stiut ei ce-L asteapta-n Iudeea
Cum s-ar fi rugat,dar ei n-au prins ideea
Si iarasi in somn de neveghe-au cazut...

E momentul in care se scrie destinul
A mii de persoane ce-s moarte-n pacat
El alege durerea si moartea si chinul
El alege paharul amar ca pelinul
Ca tu si eu astazi sa fiu om salvat.

Se prelinge sudoarea pe chipu-I ca varul
Picuri reci de lacrimi cad pe fata-I stinsa
Nu mai poate in ruga sa-si spuna amarul
Ca e prea mult,prea greu si-a fost aruncat zarul
Intreaga-I fiinta de-o teama-i cuprinsa...

Se ridica si stins,istovit de putere
Cunoaste ca ceasul acum I-a venit
Aude-acum pasi si zareste umbrele
Si de bunavoie se duce spre ele
Acum cand se crapa-ncet de rasarit.

Se-aud pasii celui ce-l vinde pe Sfantul
Apoi Isus intreaba:pe cine cautati?
Noi cautam pe Isus zis si Nazarineanul
Apoi Iuda-i sopteste si-apoi face semnul
Acesta-I!sa-L prindeti si-apoi sa-L legati...

Voi veniti azi la Mine cu sabii in noapte
Dar ieri cand am fost liber nu ati indraznit
Iar tu Iuda,cu treizeci de-arginti vinzi un frate?
Un frate macar daca Domn nu se poate
Cu atata ma vinzi?Si-un sarut parvenit?

Atata e pretul?Atat mi-e valoarea?
Eu ma-ntreb frate-n ochii mei cat valoreaza?
Si e prins,e legat si incepe valtoarea
Terorii cumplite ce strapunge zarea,
Ce pe Divinul Rege Il ingenuncheaza...

Ucenicii se-ascund si-L urmeaza de-aproape
Sunt si ei panicati,ce se-ntampla cu Domnul?
Parca nu-si amintesc ce Le-a spus asta noapte...
Petru trece-n multime,se-ascunde prin soapte
Cineva-l recunoaste: acesta e omul!

Nu-i unul din cei ce umbla cu Isus?
Si-nca doi il intreaba la fel;el negand...
Si-apoi canta cocosul de pe un gard sus
El si-aduce aminte ce Domnul i-a spus,
Si-l priveste pe-Isus,in lacrimi cazand...

De departe privirea pe Petru-l patrunde
E-o privire duioasa,de genu: Ti-am spus!
Il ingheata si-apoi remuscarea-l cuprinde
Oare cum am putut ca sa-L neg?zise-n minte;
Si eu l-am vandut;fuge-n lacrimi de-Isus...

La comanda Lui sfanta-ar veni legiunea
De ingeri sa lupte; de-ar fi vrut Divinul
El putea ca sa scape oricand de rusinea
De bici,lovituri,de scuipat si ocara;
Pentru noi a ales El durerea si chinul...

Pentru El valoram noi pretul cel mai mare
Si-a platit acest pret, desi nu meritam!
Dar in ochii mei cat valoreaza El oare?
Putem plati pretul de rascumparare?
Macar cu-ascultarea noi Il onoram?

Si trecand mai sumar peste sirul de fapte
Cate biciuri primit-a si cata durere...
Ne-a ales pe noi toti cei sortiti la o moarte
O moarte cumplita in iaz de pacate;
Ne-a iubit,a dorit sa avem mantuire!

E purtat pe la marii: Caiafa,Irod
La Pilat,iar Pilat, sa primeasca acordul
Nu gasesc nici o vina,vreo papura-n nod
Eu ma spal dar pe maini ca altceva nu pot
El e nevinovat! Sa auda Sinodul!

Biciuit si scuipat se taraste prin hule;
O,de ce ai ales pentru mine tot chinul?
A tacut si a mers tot calvarul sa-ndure
A sfarmat prin privirea-I inimile dure
A adus vindecare,pacea si alinul.

Cand Pilat l-a rugat:zi ceva,poti sa scapi!
Cine esti?Ce putere?Esti Regele lor?
Am puterea...Oo,nu daca nu ti-as fi dat!
De la Mine-ai si viata si functia-n stat!
Si Pilat Il preda sa decida-n Sobor...

Si multimea-a decis: sa fie rastignit;
Aceasta-i sentinta-unui Fiu de-Mparat;
Pacatele noastre-atunci L-au osandit
Port vina ca Fiul cel Sfant a murit
El,Neprihanitul ne-a rascumparat...

A luat crucea grea de pacate si vina
Si abia o tara prin multimea-agitata
Si cazut,se ridica prin biciuri si tina,
Si nimeni de-ai Lui nu-i acol Sa-L alina
Totul murmura-a jale cu chin presarata...

Si ajunge-n Golgota,piroane-L strapunge
Primul rod:Aminteste-ti si de mine-n Rai!
Si trecand timpu-ncet sangele I se scurge
Si-apoi Isus simte ca totul i-ajunge
O,iarta-i azi Tata pe-acesti oameni rai!

Dumnezeule,de ce Tu M-ai parasit?
A fost omul durerii chiar daca-a fost sfant.
Si apoi striga-n bezna ca s-a ispravit
Si toti realizeaza ca-I neprihanit;
Si i duc trupu-apoi sa il puna-n mormant...

Dar e cu neputiinta! E scris de-nviere!
Si-a treia zi cu slava El moartea-a calcat;
Se arata la-ai Sai promitand mangaiere
Se inalta in Glorii cu mare putere;
Si-un salut va aduc azi:Hristos a-nviat!

AMIN
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/108782/ce-grea-dimineata