A conştientiza nimicnicia şi totodată dependenţa noastră faţă de Atotputernicia Divină, este tocmai ca acea stare a adierii unei brize dulci într-o zi de primăvară, şi aceasta nu este altceva, decât o uşoară trezire, ca răspuns a lucrării Duhului Sfânt, asupra fiinţei noastre.