Când întâlnesc prăpăstii fără punți
Speriat, de se cutremură piciorul,
Pe năruite cărărui din munți
De unde oare-mi vine ajutorul?

Domnul îmi este Păzitorul meu,
Susținerea-I pe mâna mea cea dreaptă,
Mă izbăvește de la orice rău
Ce înspre mine ochii își îndreaptă.

Îmi va găsi și trecere, și pod,
Iar Adevărul mi-l va da busolă
Că nu-s căutătorul de comod
Și de religii moarte sub cupolă.

Ferit și de-ale Lunii mângâieri
Chiar și de sărutările de Soare,
Precum a dat El lumilor puteri
Îmi va zidi tărie în picioare.

Credincioșia Lui eu mi-o îmbrac
Căci Dumnezeu în Grijă și Iubire
Mă va păstra de-acum și până-n veac
Cu orișice plecare și venire.