Vis
S-a deschis ȋn mine cerul
cu splendori de paradis;
ploaia ȋşi scutură norul
peste cilpele de vis.
Ca o seceră gălbuie
luna-n păr mi s-a aprins;
leagănă vântu-n copaie
amintiri care s-au stins.
Zboară-o pasăre măiastră
să-mi suie la Dumnezeu
lacrimi din marea albastră
scurse chiar din ochiul meu.
Şi am stele la picioare;
calc pe cioburi şi le strȃng
să le cern peste-omenire,
ȋntunericul să-l frâng.
Şi cobor iar ȋn simțire,
mă deştept din al meu vis.
Cerul mi s-a inchis ȋn fire
şi ȋn el e-un paradis.

Galaţi,
Cristina Magdalena Frȃncu