Aprilie: nunți după Înviere

Visam lângă ecrane zări senine,
Când mi-a bătut prunu-nflorit în geam:
„Nu zăbovi cu Resurse creștine,
Azi te invit la nunta mea, pe ram!”

L-am privit cu emoție și-uimire,
De parcă, prima oară îl zăream:
Cu albe flori întâmpina pe mire-
Un fluture, c-un pețitor bondar!

Mireasa-i cu-aurie coroniță;
Iar druște-frunzulițele gingașe,
Pe miri suflau polen de lămâiță,
Iar soarele îi cununa cu raze!

Ca să rodească-n iulie-august prune,
Nunta e din april până în mai,
În datina unirilor străbune:
Cu cântăreții-păsări de pe plai!

„O, primăvara”, am surâs, „e vremea
Iubirilor la flori și păsărele,
Dar pentru Ieșua, dragostea mea,
A fost un timp de jertfă și-nviere!

Cât ești de schimbătoare, primăvară!
Ne treci prin trei sezoane într-o zi:
Ești iarnă-n zori, iar la amiază-vară,
Seara de-april ne-o uzi cu ploi târzii!

Astfel, demult, de Paște-a fost înghețul
În inimi și în duhuri: ger de ură,
Dar după ce-n mormânt ținu Sabatul,
A înviat Isus, redând căldură!

Aprilie rămâne luna sfântă:
Isus pe cruce, ca Om, în durere...
Apoi, se aude chemarea la Nuntă,
Ce dulce răsună după Înviere!

Amin!