Aleg să mă încred în Dumnezeu,
Când pasul tremurat îmi obosește,
Orice ar fi, oricât mi-ar fi de greu,
Eu știu că Domnul meu mă ocrotește.

Și chiar de rana-ar sângera cumplit,
Iar inima mi-ar plânge-n biciuire,
Eu mă gândesc ce mult a suferit,
Isus Cristos, pe cruce-n răstignire.

Nu-i nimeni lângă mine când oftez
Și nimeni nu-mi cunoaște zbuciumarea,
Dar înspre zări privesc și meditez
Și Doamne-Ți simt atunci, mai mult lucrarea.

De n-ai fi Tu și Duhul Tău cel Sfânt,
În ce abis m-aș pierde-n disperare?
Dar harul Tău, eternul legământ,
E-un far aprins, în clipa de-ncercare.

Și ce s-aleg? Credință sau declin?
De n-ai fi Tu să-mi dai mereu izbândă,
Paharul meu, s-ar umple cu pelin
Și-aș fi sortit să-mi beau propria osândă.

Mărire Ție, Fiu de Împărat!
Ca mine-s mulți şi vrem să Îţi dăm slavă,
Căci ne-ancorăm în Cel ce ne-a spălat,
De tina lumii și de-a ei otravă.

În clipe frământate eu Te chem
Și strig cu duioșie-n glas: "Rabuni!"
Tu-mi vi în suflet, umil Betleem,
Să-mi dai avânt, sub raza rece-a lunii.

Într-un tandem, uniți, doar Tu și eu,
O-mbrățișare tainică și sfântă,
Ne-om îndrepta în zbor spre Dumnezeu,
Cu-alai de îngeri, pregătiți de nuntă.

De-aceea vreau, încă o dat-să spun,
Prieten drag, de treci prin încercare,
Nu dispera, căci Domnul este bun,
El îți va da, de ceri, eliberare.

19/04/13, Barcelona- Lucica Boltasu