Ne plouă vişinul, petale,

Din rose-obraz Dumnezeiesc,

În mîngîieri catifelate,

... Uşor şi ... îngeresc, plutesc.

Se-ating petalele-n plutire,

Se-aşează...

Iar pornesc în dansul-zbor...

Privindu-le, văd cerul, Domnul

Şi-n Duhu-I ,

'N faţa-I mă cobor.

Parcă-s ''o constelaţie în treacăt''

Ce aduc sfînt,

Din mîngîieri cereşti,

De te ating, ''te trec fiorii''

Şi crezi ,

Că-s ''aripi îngereşti''.

Un strop din cerul cel senin,

În dansul florilor de vişin,

Ele sunt ,

File de-'nştiinţare,

Ce ne şoptesc:

"Vine-n curînd!"

Sunt ''mesageri '' cu feţe albe

Şi rose-imaculat,

Sunt , îngeri ce ne-aduc solia,

Din Glasul Sfîntului 'Mpărat,

O clipă de... dumnezeire...

Privind la dansul lor, suspin,

...Mi-e dor de cer, în fericire,

Mi-e dor de veşnicul...SUBLIM!