"Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin."
(Psalmii 16:8)

Trăiești cu speranța-ntr-un mâine,
Trăiești cu-amintirea-unui ieri,
Trudești pentru-o bucată de pâine,
Alergi spre-un fatal "nicăieri",

Trăiești amăgindu-te-ntr-una,
Trăiești cultivând nepăsarea,
Uiți că trăirea-i doar una,
Curând te va prinde uitarea,

Ce tristă e viața în care,
Nu-i timp, nu e loc pentru cer,
Ce fad e parfumul de floare
Și clipele frânte ce pier,

Ce tristă e ziua-ncepută,
Când zorii par tulburi și grei,
Ce-amară-i buruiana crescută,
Pelinul ce zilnic îl bei,

Oprește-ți o clipă-alergarea,
Privește o clipă spre cer,
Ascultă din zare chemarea
Și calcă pe-al tău efemer,

Nimic nu-ți aduce-mplinire,
Aici pe pământ, căci în van,
Te-agați de a lumii sclipire,
Te-ai vândut om sărman, pe un ban,

Acceptă acum, prieten, harul,
Ca plată nimic nu se cere ,
Acceptă-n smerenie calvarul,
Primește în duh mângâiere,

Doar una-i jertfirea la cruce,
Doar unu-i Isus Domn Preasfânt,
Credința în El, te conduce,
Spre Țara de sus, prin Cuvânt,

Ce lacrimi putea-vor să spele,
O vină perpetuă-n timpi?
Doar rănile-n palmele Sale
Și fruntea sfâșiată de ghimpi,

Doar strigătul Celui ce-n chin,
Cerea plin de milă-ndurare,
Izbăvire prin harul divin,
Spre-nalt, pentru om, o cărare,

Ascultă o clipă, te-oprește,
Din cer se aude-o poruncă,
Chiar Tatăl acum îți vorbește:
„Clădește-ți viața pe Stâncă!”

Să-ți fie curată umblarea,
Credința să ardă făclie,
Domnu-ţi va fi desfătarea,
În dreptu-ți e scris: veșnicie!

16/04/13, Barcelona