Cocoarele


Să zboare sus pe cer cocoare,
Ștafeta-și dau pe primul loc.
Se rânduiesc greul să poarte,
Acolo nu-i rivalitate,
Mândrie nu este deloc!

Căci ținta lor este departe,
Spre cuibul drag, ele se-ntorc.
Și orice dram de energie,
Trebui s-o pună la un loc!

Au de purtat veste frumoasă,
Duc după iarnă, primăvara.
Și toți venirea lor așteaptă,
Din moarte-n viață, Învierea!

Și curioși privim spre luncă,
Frumoase păsări cu gât lung.
Făgăduință de izbândă,
De noi trăită îndelung!

Deci înțeleptul să învețe,
Din orice lucru, gând frumos:
El vine să ne ducă-acasă,
Prea Scumpul Domn, Isus Hristos!