De ce doare prostia
Autor: Florin Dumulesc
Album: fara album
Categorie: Diverse

De ce doare prostia?

De ce nu tace prostia?

Ma tot gandeam in ultima vreme ca prostia se trage dintr-o radacina nobila. As sustine lucrul aceste bazandu-ma pe doua argumente.

Primul argument este de ordin ideologic. Asta inseamna ca din moment ce exista atata prostie printre noi, oamenii trebuie sa o aprecieze tare mult de o practica atata. Daca nu ar fi asa sa fie posibil ca si prostia sa fi fost supusa rasturnarii valorilor? Mi-aduc aminte de un examen de filosofie la un fost mare profesor care acum e doar profesor in care ma intreba ce este relativitatea. Bineinteles ca am incercat sa il conving sa vorbim despre interferentele religiei cu filosofia dar nu am reusit asa ca m-am vazut obligat sa ii dau un raspuns. Am afirmat, si aceasta de fata cu alti aproape 10 colegi, ca daca in urma cu 500 de ani faceai sex inainte de casatorie erai considerat cel mai mare pacatos si te-ar fi si ars pe rug, atunci acum daca nu faci sex in afara casatoriei esti cel putin un ciudat daca nu si altceva. La care profesorul rade si spune ca l-am prins. Cu ce? Acum prostie este Prostia iar Cinstea a devenit cinste.

Al doilea argument ce l-as aduce ideii ca prostia poate fi de vita nobila este ca din moment ce face atata galagie, prostia asta macar este destul de sincera sa spuna (celor ce vor sa o auda) ca ea vine si calca totul in picioare. In majoritatea cazurilor galagia este un semn al prostiei iar majoritatea cred ca aceasta galagie este un semn al altceva.

Se tot spunea ca daca prostia ar durea atunci ce s-ar intampla. Adevarul e ca ea intr-adevar doare iar strigatele ei se aud foarte bine. Dar aceste acromate zgomote capata o aura de misticism in urechile multora si atrage si privire si gandire.

Durerea cea mai mare apare insa cand totul se intampla in ograda noastra. Romania- politicieni care mostenesc de la matusi de 95 de ani milioane de euro. Strangem putin cercul. Cercul cultural- devine orbit de aspectul de comercialitate si creeaza numai opere vandabile. Mai apoape- penticostalii (nu spun ai cui) nu sunt in stare nici de un da hotarat si nici de un nu clar. Ei vor in continuare sa profite si sa nu fie responsabili. Si mai strans- tinerii devin tot mai interesati de curentul gandirii acestei lumi, si aceasta nu pentru ca ar fi penetrant si percutant ci pur si simplu pentru ca e cool. Am auzit ca acum e cool sa treci strada pe rosu. Doare. Si mai strans. Noi ca indivizi- cineva ne-a convins de prostia ca nu mai putem schimba nimic. Putem. Trebuie sa devenim constienti insa de valoarea atribuita de Dumnezeu noua.

La fizica am invatat ca un perpetuum mobile nu exista decat in teorie. Fals. Cel putin in domeniul prostiei se pare ca odata pornita ea se autopropaga si devine tot mai mare si nu-i intrevedem finalul. Practic ea devine simbolul incontestabil al acestei ere. Halal simbol. Ea acopera ca un nor negru intreg al nostru orizont si apasa cu o apasare sufocanta. Exista totusi acte de curaj din partea acelora care prin gandirea lor diurna strafulgera de jos in sus aceasta prezenta.

Poate ca daca as scrie gandindu-ma la anumiti oameni despre prostie as cadea in capcana detaliului morbid. Nu degeaba aduc aici aminte de aspecte finale sau despre moarte. Asta pentru ca prostia duce lal moarte. Poate in final si la moarte fizica dar in timpul vietii ea pune creierul al murat si conduce omul pe cele mai interesante carari. Nu degeaba ne invata cel de care nu s-a prins prea mult prostia, Solomon, ca intelepciunea striga pe strazi dar ... raspunde numai cine vrea. Restul sunt sortiti pieririi.

Si pentru ca orice eseu (desi aceasta pare a fi unul nonconformist) se termina cu o concluzie propun tuturor care vor sa auda galagia prostiei sa isi achizitioneze aparate auditive performante. Iar cei care nu vad ce am scris nu mai au nici o sansa. Poate dupa prima lovitura.

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/eseuri/10768/de-ce-doare-prostia