Dac-aș fi un porumbel
aș zbura neîncetat
și-aș călători în zori
și n-aș sta până-nserat.

Daca aș un fir de floare
cu-n miros, așa frumos,
aș împrospăta o casă
și aș fi de bun folos.

Dac-aș fi un glas de fluier
în ecou aș răsuna
până sunetul duios
sus la cer ar rămînea.

Dar ce sînt, e mult mai mult
și nu-mi trebuie parfum
sau un cînt de fluieraș,
ori un zbor către văzduh.

Inima-i tot ce să dau
Domnului ce m-a creat,
o făptură minunată
și în gând și-n a mea faptă.