Cumpănire
Autor: Benone Burtescu
Album: Stropi de rouă
Categorie: Trezire si veghere
Călătorule om,
Nu te lăsa prins în mrejele indiferenţei
Atras de farmecul unor ceasuri fugare.
Vor trece toate ca fulgerul de iute,
Mereu depărtare,
Nu zăbovi căutând fără rost.
Căci mai este puţin
Până la marginea lumii,
Unde aşteaptă sfârşitul de cale.
Ieşi cât mai este vreme
Din viziunea amăgirilor tale.
Nu fugi de tine însuţi,
Ci ai mereu conştiinţa trează
Ca să nu te risipeşti
Ca stropii de ploaie
În bătaia vântului de amiază.
Şi nu te liniştii
Gândindu-te că vei cuprinde necuprinsul,
Cu mult mai mult
Dumnezeu şi-a desfăşurat peste toate
Întinsul.
Nu te lăsa orbit de ochiul mulţimii
Ca să nu-ţi putrezească ochii
În orbitele lor.
Fă-ţi ochii din razele Orionului
Şi vei prinde minunile universului din zbor.
Nu te lăsa asurzit de strigătul gloatei,
Urechi să-ţi faci
Din vuietul planetei,
Din clopotele timpului
Ce-ţi bat în memorie
Obosite de atâta istorie.
Nu te avânta prea vesel la drum
Ca să nu te-afunzi în ispite,
În nesfârşitele lor nisipuri mişcătoare,
Şi nici prea trist
Ca să n-aluneci
Împovărat de atâtea eroare.
De vei ajunge la răscruce
Nu te grăbi s-apuci vreo cărare,
Aşteaptă mai întâi
Să se nalţe pe boltă regele soare,
Căci altfel
Vei intra în labirinturi întunecoase şi reci
Fără să cunoşti vreodată
Ale lumii poteci.
Apoi, când soarele s-o înălţa
În mijlocul cerului,
Poţi să porneşti la drum
- Drumul spre Cruce –
Singurul drum.
Celelalte
Vor fi doar iluzii deşarte
Pentru puţin în scoarţa pământului săpate,
Fum.
Şi după acestea, în sfârşit,
Călătorule om,
O fântână de adevăr de crezi că ai găsit,
Ascunde-o în adâncurile înţelepciunii.
Numai aşa va izvorî până departe
Ca o mijire de lumină
Vestindu-şi biruinţa peste întuneric
Peste moarte.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/107426/cumpanire