Însuşirea darului
Autor: Charles Stanley
Album: Darul iertării
Categorie: Meditatii

   Darul lui Dumnezeu de iertare trebuie însuşit; cu alte cuvinte, el trebuie acceptat în mod individual. Deşi aceasta este o ofertă universală, ea nu are efect asupra rezultatului păcatului unui om care nu şi-a pus încrederea în Cristos într-un mod personal. Este ca un salariu care nu a fost niciodată încasat; este ca un dar care nu a fost ridicat; este ca un colac de salvare care este ignorat de cel care se îneacă.

   Cristos comunică în mod creativ conceptul asumării folosind imagini verbale şi pilde. El a comunicat ideea următoare: "Pune-ţi încrederea în Mine." (Ioan 4.10). Le-a spus evreilor să vină la El pentru a primi "viaţă" (Ioan 5.40). A spus unui grup: "dacă nu mîncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sîngele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă" (Ioan 6.35). Liderilor evreilor le-a spus: "adevărat, adevărat, vă spun că, dacă păzeşte cineva cuvîntul Meu, în veac nu va vedea moartea " (Ioan 8.41). A folosit orice ilustraţie imaginabilă pentru a arăta celor care Îi ascultau cuvintele că aveau nevoie să-şi însuşească personal, fiecare în parte, darul lui Dumnezeu, darul vieţii veşnice.

   Cristos a repetat în mod constant nevoia de a ne însuşi oferta Lui şi a procedat astfel din cauza mentalităţii evreieşti, conform căreia evreii credeau că sunt incluşi în mod automat în planul Lui Dumnezeu, doar pe baza naţionalităţii lor. Confuzia lor era similară cu a multor oameni din zilele noastre. Majoritatea oamenilor vor să evite subiectul responsabilităţii în faţa lui Dumnezeu. Ascultarea Evangheliei ar putea fi suportată, însă luarea deciziei de a-şi pune încrederea în Cristos ca plată pentru păcatele lor este un pas prea mare. Ei preferă să continue să şi-L imagineze pe Dumnezeu ca fiind o forţă binevoitoare din ceruri, care iubeşte pe toată lumea şi n-ar îndrăzni să trimită pe nimeni în iad. Ei trec cu vederea responsabilitatea lor de a-şi însuşi prin credinţă darul lui Dumnezeu de iertare.

   Aceasta ne conduce la unele întrebări importante. A fost un moment în viaţa ta în care ţi-ai pus în mod personal încrederea în moartera lui Cristos ca plată pentru păcatele tale? Ţi-ai însuşit plata Lui pentru datoria ta? Ai gustat din apa vie? Ai intrat pe uşa care duce la mîntuire? Ai primit viaţa veşnică?

   Ţine minte: cunoaşterea adevărului nu este suficientă! Înţelegerea a ceea ce a făcut Cristos este primul pas. Iertarea vine prin încrederea în Cristos. Indiferent ce ai făcut sau de cîte ori ai făcut sau ai rănit pe cineva, iertarea totală îţi este disponibilă dacă eşti dispus s-o primeşti. Însă ea este disponibilă prin moartea lui Cristos.

   Dacă, pe de altă parte, ştii că ţi-ai pus încrederea în moartea lui Cristos ca plată pentru păcatele tale, pot să-ţi spun cu toată încrederea: "Eşti iertat!" - în trecut, în prezent şi în viitor. Am terminat cu "Sper" sau "Presupun". Poţi spune: "Ştiu că aşa este!"

   Ai putea să gîndeşti în felul următor: "Ţi-e uşor să spui asta, însă eu sunt bîntuit de amintiri din trecut. De fiecare dată cînd mă rog mă gîndesc la lucrurile pe care le-am făcut şi mă simt înstrăinat de Dumnezeu. Nu pot să mă rog nici cu încredere, nici cu siguranţă că sunt ascultat."

   Dacă aşa stau lucrurile în cazul tău, dă-mi voie să-ţi prezint un exerciţiu practic care-ţi va schimba viaţa. În primul rînd, trebuie să stabileşti, o dată pentru totdeauna, în mintea ta, faptul că toate păcatele îţi sunt iertate; că Dumnezeu nu te mai consideră vinovat de ele; că, din perspectiva Lui, ele nu mai sunt obstacole în cale comuniunii. Astfel e rezolvat aspectul intelectual. În continuare, abordăm pe cel emoţional.

   În al doilea rînd, trebuie să începi să te gîndeşti la eşecurile din trecut ca la ceva care-ţi aminteşte de harul lui Dumnezeu. Păcatele tale din trecut devin semne de aducere aminte pentru harul lui Dumnezeu manifestat în viaţa ta. Cînd Satan te acuză că eşti nevrednic din cauza a ceea ce ai făcut în trecut, tu poţi să răspunzi astfel (îţi recomand să spui cu voce tare): "Aşa este. Am făcut toate acestea, şi asta nu-i totul. Însă înainte să comit primul meu păcat, Isus Cristos a murit şi a plătit pentru păcatele mele - nu doar pentru cele de care mi-ai amintit - ci pentru toate. Acum ele rămîn în trecutul meu şi îmi amintesc de bunătatea şi harul lui Dumnezeu pentru mine. Mulţumesc că mi-ai adus aminte."

   Poate că aceasta pare a fi doar un simplu exerciţiu mental. Dar mult mai important este faptul că reprezintă o mărturisire a adevărului. Este mărturisit adevărul de care ai nevoie pentru a combate minciunile lui Satan. Cu timpul, vei putea să te bucuri cînd te gîndeşti la trecut pentru că îl vei vedea asociat cu harul lui Dumnezeu demonstrat la Calvar. În curînd, ceea ce îţi distrugea cîndva siguranţa va deveni cea mai mare sursă de siguranţă.

   În încheiere vreau să te mai întreb odată dacă ştii cu siguranţă că ţi-ai exprimat încrederea personală în moartea lui Cristos pentru plata păcatelor tale. Dacă nu, într-un sens, Dumnezeu ţi-a pus în faţă acum contractul Său etern şi te aşteaptă să semnezi. Poţi să faci aceasta acolo unde eşti, mărturisindu-I pur şi simplu păcatele şi spunîndu-I că îţi pui încrederea în moartea Fiului Său ca plată pentru păcatele tale. Odată ce faci acest lucru, eşti iertat!

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/eseuri/107363/insusirea-darului