NU MĂ DUC DE LÂNGĂ TINE

Nu mă duc de lângă Tine
O, Păstorule iubit
Numai braţul Tău mă ţine
Când puterea mi-a slăbit...

Mă conduci la apa lină
Din izvorul cristalin
Îmi dai linişte deplină
Stau cu Tine-n orice chin.

Cum să mă despart de harul
Ce din bezna grea m-a scos?
Nu pot refuza paharul
Cu-al Tău dar miraculos.

Când veni-vor oşti haine
Să-mi răpească dorul sfânt
Braţul Tău vânjos mă ţine
Să rămân în Legământ.

De-ar veni chiar Stăpânirea
Să mă lege de-un stâlp gros
Spre-a-mi alege ca ghid firea
Aş răspunde: „Nu-s fricos!”

Oriunde m-ar duce paşii
De pribeag în lumea rea
Mă vor ocroti arcaşii
Ce-s trimişi cu noi să stea.

Ştiu c-ademeniri veni-vor
Să m-atragă în neant
Dar prin negură şi vifor
Înfrunt omul arogant,

Şi-Ţi slujesc cu consacrare
Orice mi s-ar întâmpla
Pot culege perle rare
Când posed prezenţa Ta.

Nu mă duc de lângă Tine
Foarte hotărât o spun
Căci m-ai smuls din mâini haine
O, Păstor preablând şi bun.

gc/Martie, 2013