Când m-ai luat de mână,

Din spini şi mărăcini,

... Ai şters a lumii urmă...

Şi valul de suspin.

Când m-ai luat de mână,

Eu, tremuram de frică,

... De înnorări şi greu,

... Şi de-a vieţii, risipă.

Eram epuizată,

Incert, debusolată.

Dar, din căldura-Ţi mâinii

Simţeam că-s protejată.

Şi-un val de calmitate,

De-ncredere Divină,

Făcea să uit de răul,

De viaţa de ruină...

Şi-n sfântă-ncredinţare,

Eram aşa uimită

Căci palma-mi, Doamne Sfinte,

Era ... copia -Ţi, mai mică!