PLECAREA ÎN ETERNITATE

Nu asistăm la o plecare
În spațiul recelui hotar
Ci-avem de-a face cu-o lansare
Spre Țara unde nu se moare
Și-unde nimic nu-i temporar.

Nu suntem martori la intrarea
În altă lume tot din lut
Ci azi vedem eliberarea
De cancerul ce-a rupt suflarea
Ce multă vreme s-a zbătut.

Nu-i suferința-nvingătoare
Și nici vreo boală fără leac
Ci e credința salvatoare
Căci ea produce transformare
Și-i face Tatălui pe plac.

Când vremea despărțirii vine
Nu-i tragedie, ci-i un plan
Ce dă alin printre suspine
Și îndrumări spre Rai conține
Pentru piosul cetățean.

Nu-nmormântarea e finalul
Unei vieți de frământări
Vedem în depărtare malul
Unde primi-vor sfinții darul
C-au intonat cerești cântări.

Vremelnic șade întristarea
În viața celor care știu
C-a dat Stăpânul dezlegarea
Acum să aibă loc plecarea
Să fie cu al jertfei Fiu.

O lacrimă duios vărsată
Pentru o mamă ce-a plecat
E-un gest de ființă-ndurerată
Dar cu speranță încărcată
Că va sosi într-un PALAT.

Cei ce aici rămân o vreme
(Copii și soț și cunoscuți)
Vor depăși orice probleme,
Vor confrunta orice dileme
C-au fost, prin har, din nou născuți...

Și-n ei e-o flacără nestinsă
Ce luminează drumu-ngust
Și-atunci făptura nu-i surprinsă
Când suferința e aprinsă
Și când necazul e robust.

Nu asistăm la o lucrare
Ce poartă semn de ritual
Ci-avem de-a face cu-o lansare
În cea mai fericită stare
Dincol’ de timpul actual.

Înțelegând care-i menirea
Destinului ce l-am primit
Ne duce gândul la-ntâlnirea
Cu Cel ce-aduce NEMURIREA
La toți ce, zilnic, L-au slujit.

George Cornici/16 Martie, 2013

Mi-am așternut gândurile în
versuri la aflarea veștii că sora
Dana Văduva a plecat Acasă
după o grea și lungă suferință
datorată cancerului