SA FIU O BUNA CRESTINA

*
Să fiu o bună creștină,
Smerită inima se-închină.
Și cu recunoștință,
Îți supun a mea ființă.

Din lanțuri de păcate,
M-ai smuls cu sfinte brațe.
Când suferinţi oftate,
Stăteau să mă înhațe.

Păreau fiorii morții,
Că nu-și mai opresc colții.
Te laudă inima mea,
Că te-ai îndurat de ea.

Văzu-i, fiorii depărtând,
Glasul Tău Cel Blând.
Ai șters a mele lacrimi,
M-ai scăpat de patimi.

Ai lăsat îndurarea,
Să-mi pregătească calea.
Mi-ai luminat fața,
Cu zorii dimineața.

Din iubire profundă,
Pe-al veșniciei undă.
Din suferință scoasă,
Mi-e viața mai frumoasă.

Cu Tine pe cărare,
Rana nu mă mai doare.
Cântă inima de bucurie,
A biruinţei melodie.

Stăpân pe inima mea,
Fă tot ce vrei cu ea,
Să-ți fie supusă deplin,
O bună creștină să devin.

Smerită inima se-închină,
Să fiu o bună creștină.
Îți supun a mea ființă,
Cu umilă recunoștință.
Amin!