Reabilitarea femeii

Am găsit un mic buchet de orhidee!
Erau gingașe, pure, pastelate,
Triste, căci le pierduse o femeie!
Dar, parcă implorau a fi salvate...

M-am aplecat și le-am cules de jos:
Flori strâmbe, cu-ambalaje șifonate,
Așa ne-a adunat pe toți, Cristos:
Din praful lumii, suflete pătate.

Ne-a pus în apă, prin Botezul Lui,
Până la semnele de ofilire,
Apoi, ne va sădi-n Grădina Raiului,
După presare-n Cartea-I de-amintire!

Citind Cuvântul, am primit mesaj:
Chiar dacă Eva a fost condamnată,
Urmașele-i să aibă mult curaj:
Femeia e prin Har, reabilitată!

Lea, smerită, a primit copii,
Iar mândra Mical a murit fiind stearpă,
Domnul dă secetă pe verzi câmpii
Și izvorăște din pustiuri, apă!

Rahav, din Ierihon, credea în Domnul,
Scăpând spionii, și-a salvat și casa,
S-a măritat cu un iudeu cu vază,
Ajuns-a-n Cartea Lui Isus-strămoașă!

Rut, cu Naomi, a venit în Betleem,
Ca văduvă, să se adăpostească,
Sub aripile Sfântului Lui Israel,
Și-un Răscumpărător să o pețească!

Abigail, frumoasă și-nțeleaptă,
Deși legată de un soț nebun,
Ca văduvă, de David a fost luată:
Pe Unsul, îl privise ca Stăpân!

Și de atâtea sterpe credincioase,
De-Ana, Elisabeta, S-a-ndurat,
El le-a schimbat în mame bucuroase,
Cu fii profeți, le-a binecuvântat!

În Noul Testament, e mai vădit:
Apostolul Ioan revela ideea-
Pentru un fariseu, de neprimit:
Că Domnul Isus respecta femeia!

Știm, în Betania, două surori:
Marta, cu multă muncă, Îl slujea,
Maria Îl ungea cu mir pe Mire,
Cuvântul Vieții-n suflet îl sorbea!

Isus și cu samariteanca a grăit!
Era un șoc chiar pentru ucenici:
O „paria” dintr-un popor disprețuit..
Dar Evanghelia a-nvins atunci!

Când anticii o blamau pe Elena,
Căci nurii ei, Troia, au nimicit,
Isus o mântuia pe Magdalena,
Ierta și-adultera ce s-a căit.

„Femeie, iată-l, de-azi, e fiul tău!
Iat-o, Ioan, aceasta-i mama ta!”
În agonia crucii, suflând greu,
Se îngrijea Isus, de maica Sa.

În ultima Lui, sfântă luptă,
Unsprezece ucenici L-au părăsit,
Dar femeile-au plâns la Golgota,
Mariile, și mort, L-au îngrijit.

Isus, născut din sămânța femeii,
Cu ucenicii, trei ani a umblat.
Dar se-arătă după-Înviere, mai întâi
Mariei din Magdala-ce L-a adorat.

Isuse, Te slăvesc, ești Cel mai mare,
Dar și Cel mai smerit din Univers,
Îți mulțumesc, eram strivită floare,
Dar din țărâna lumii m-ai cules!


Amin!

Craiova, 8-03-2013