ULTIMA SANSA...GOLGOTA!
Autor: tudora adriana
Album: fara album
Categorie: Zidire spirituala
In copilarie am urcat pentru prima oara dealul Golgota!
Eram inocenta!
Priveam cu ochii mei cruzi ,
cum iarba creste,
cum totul zambeste
in plina zi!
Era minunat!
Nimic nu mi se parea ciudat!
Doar o liniste apasatoare domnea pe aproape.
Culegeam floricele de mac
pentru mama,
doream s-o impac,
ne certasem ...degeaba!
Pas dupa pas,gand dupa gand,
am ajuns prea departe...
m-am oprit sperand
sa nu fie tarziu
a ma intoarce-n cetate!
S-a pornit ploaia..asa din senin,
iar mama m-astepta sa vin!!
Am luat-o la fuga pe dealul pustiu!
Ce galagie,ce urlete,ce soapte!!!
Mi- se parea c-aud si rasete si plansuri,
si cerul slobozea ploaia in rauri!
Devenisem curioasa sa stiu ce se intampla,
chiar daca apa,mi-se scurgea pe tampla,
asaca am fugit mai departe
s-ajung gloata nebuna!
Un om...un om este lovit de palme,
il scuipa ,il injura..
dar vai! in spate o cruce ii atarna!
"La moarte,rastigniti-l..
nu-i vrednic sa traiasca."
Ce oribil!! Dar de ce??
si lacrimile mele pornira sa tasneasca.
Doream sa stiu de ce,
si-am intrebat in om:
"Nene,de ce e dus la moarte?"
"E tradator,e facator de rele,
nu-i om sub stele mai pacatos ca el!"
NU L-AM CREZUT,
inima de copil inocent
imi spunea ca pe pamant
nu-i om mai sfant ca el!
Am mers mai departe la altul:
"Nene,spune-mi de ce il duc la moarte?"
"Copile drag,e fiu de Dumnezeu
dar pacatosii nu-l doresc aproape,
pentr ca el Isus,
le-a dat pe fata pacatul greu!!"
"Isus?,ai spus Isus?
Dar il cunosc,
m-a luat in brate si m-a mangaiat,
o,nuuu,dar El e marele-mparat!
Isus!!si inima-mi batea atat de tare!
De-asi fi fost un pic mai mare,
m-as fi luptat cu toti ,sa-l scap pe El!
....dar eram un copil inocent
cu sufletul frant...
Am urmarit cu ochii-n lacrimati
intreaga scena.
"Gloata haina!!"
Strangeam cu putere buchetul de mac
patat de ploaie si lacrimi,
petalele frant pe piept sangerau,
si-n mine ca apa,dureri spumegau.
"Nuuu!..Dumnezeule mare,
nu pot sa suport,
sa-l vad pe Isus un om mort,
nu el,te rog,nu pe el!
Isus nu e miel,
oi sunt destule de sacrificat,
de ce accepti sa fie crucificat?"
Intunericul a acoperit dealul Golgota,
stancile s-au clatinat,
multimea zbiera cu furie nebuna,
un haos deplin,
plin de venin
era peste tot.!
Am inaintat cu indrazneala spre cruce
prin aerul rece,
pana la piciorul infipt in pamant,
si-am strigat:"Isuse eu sunt!
copilul ce l-ai tinut pe genunchi,
raspunde-mi te rog,nu-ti vad ochii"...
dar era prea tarziu...Isus murise.,
In hohote am cazut acolo jos
in balta de sange!
Ma murdarisem pe rochita,
pe talpi,pe maini,pe fata,
dar nu-mi pasa....Isus murise,
venisem prea tarziu..
Am plecat spre casa,sfasiata de durere,
fara putere,
am ajuns la mama fara flori,
plina de sange,
cu lacrimi in gene,
cu fiori in corp,
uda strop cu strop.
A u trecut anii de atunci!
Oricat m-am caznit
sa aflu raspunsul la cele intamplate
pe stanci
n-am putut intelege!
Pana intr-o zi cand am urcat
a doua oara dealul Golgota!
Nu mai eram inocenta!
Priveam cu ochii obositi
zarea albastra,
si ma gandeam la anii irositi!
Ce ciudat! ce viata amara!
Pas dupa pas ,gand dupa gand,
am ajuns prea departe,
am scos un suspin,
fantastic..a inceput poaia asa din senin,
si-am plecat spre cetate!
Ce galagie,ce urlete si soapte
parca se-aud si rasete si plansuri,
prin ploaia care cade parca-n rauri!
Devenisem curioasa sa stiu ce se intampla,
asa ca am fugit sa ajung gloata nebuna!
Nu-mi mai pasa de ploaie,
de ora si multime..
Un om! un om este lovit de palme,
il scuipa,il injura,
dar vai..in spate o cruce ii atarna!
"La moarte,rastigniti-l...
nu-i vrednic sa traiasca.."
Ce oribil,
si lacrimile mele pornit-au sa tasneasca!
Doream sa stiu de ce,
si-am intrebat un om:
"Domnule de ce e dus la moarte?"
"E tradator ,e facator de rele,
nu-i om sub stele
mai pacatos ca el"
Nu poate fi adevarat!!!
Aceleasi vorbe? Acelas om?
Visez??...o nuu ,e Marele-mparat!
dar cum de e posibil?
"La moarte,rastigniti-l..."
se aud voci disperate,
de parca tot infernul
venise sa-l condamne!
Cu inima ranita de arme nevazute,
cu ochii plini de lacrimi,
cu sufletul pustiu,
cu mii de intrebari fara raspuns in minte
am alergat spre cruce ,
spre-a nu fi prea tarziu!
Ca trestia cea franta,
m-am prabusit in tina,
langa piciorul crucii,
manjit de sange cald,
strigand cu disperare:
"Isuse ,pe-a cui vina
platesti fara de murmur
cu pret insangerat?"
ISUS deschide ochii,
si parca dint-o data,
lumini de curcubee in inima rasar.
Imi vad pacatul negru,
si gandurile care au persistat
in minte atata timp cu amar!
IMi vad ticalosia,
pacatul greu ce-atarna,
strivindu-mi al meu suflet,
furandu-mi fericirea...
si n-am putut sa cuget
la cate mai facusem,
doream sa mor acolo,
caci ma-apasa durerea!
Cu vocea unui inger,
privirea unui miel,
cu inima de tata ,
ma striga si priveste-n tainicul ungher,
si-mi spune dintr-o data:
"Copile drag!
Sunt Painea vietii,
Sunt Pastorul bun
venit ca oile sa mi-le adun,
Sunt jertfa din altare
cu cerul va cunun!
Primiti in dar iertare,
veniti sunt din destul!"
Am inchis ochii de durere,
caci o sageata-mi strapunse-se fiinta,
simtind cum crapa pe din doua
si curge afara numai fiere!
Cu fiecare lacrima cazuta,
cu fiecare strop de sange
cadeau poveri,
faradelegi ascunse,
ce-atatia ani au fost in mine stranse!
Era a doua oara cand ma aflam
in pragul dintre viata si moarte
si=am spus:
"Aceasta este ultima sansa,
multumesc Doamne ca ea n-a apus!"
SI-am ramas langa Domnul,
nimic nu ne mai poate desparte.


AMIN


Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/104650/ultima-sansa-golgota